joi, 7 ianuarie 2010

Schitul Jgheaburi: un alt loc al pustnicilor

Schitul Jgheaburi se afla la o departare considerabila de satul Piscul Mare (comuna Stoenesti), accesul putandu-se face fie de pe DC 160 (Ramnicu Valcea - Pausesti Maglasi - Neghinesti - Suseni) sau direct din Stoenesti, localitate situata la nord-vest de Ramnicu Valcea si deservita de soseaua DN67 (Ramnicu Valcea - Horezu - Tg. Jiu). Pana in satul Piscul Mare se poate urca cu masina fara probleme, depasind comuna Stoenesti, apoi se merge pe un drum forestier destul de bun pana in apropierea schitului, tinand directia generala de orientare tot spre munte. Nu se poate ajunge insa cu masina pana la schit, exista o largire a drumului forestier unde si maicile de la manastire lasa masina, in principiu din acest loc si pana in poarta schitului facandu-se maxim 15 minute in coborare, si la intoarcere tot cam la fel.

Poate ca modalitatea de a ajunge la schit atrage aici mai ales oameni dornici sa gaseasca un loc izolat de lume. Chiar daca se ajunge cu masina pana in imediata apropiere, drumul din ultimul sat si pana sub munte este destul de greu si de anevoios, astfel ca pe masura ce ne apropiem de sanul naturii, simtim cum parca fiecare pas care il facem ne obliga parca sa ne lepadam de grija cea lumeasca. La un moment dat, chiar am vrut sa las masina parcata in drum, avand in vedere ca urmau niste gropi destul de urate de traversat, si sa continui pe jos, vroiam sa ma apropi incet de acest sfant locas, sa am o pregatire pret macar de o plimbare inainte sa ajung la finalitate. Parcurgand drumul constientizezi cata nevointa au depus stramosii nostrii pentru a stabili aici un loc atat de uitat de lume astazi, dar cat de departe de lume trebuie sa fi fost atunci ???

Micutul asezamant rasare din fundul unei vai adanci si stramte, marginita de versanti abrupti, impaduriti si alunecosi, si se pare ca este un foarte vechi loc de sihastrie, asa cum o dovedeste inca si micuta bisericuta veche de aproape 200 de ani. Asezarea de aici, intru inceputul ei cel mai indepartat, se pare ca nu a fost facuta pentru o obste, ci pentru un singur om, deoarece aici nu este loc nici macar pentru o gradina mai mare, legumele si florile crescand pe terase incropite din necesitate cu sapa.

Ca un scurt istoric, din pisania actuala a bisericii rezulta ca schitul Jgheaburi a fost facut in 1310, din lemn, pe vremea lui Radu Negru Voievod, apoi refacut in anul 1640 de mitropolitul Teofil, in zilele lui Matei Basarab si ctitorit pentru a treia oara, in anul 1827, de Timotei si Daniil Ieromonah, cand biserica s-a facut din zid de caramida si s-a zugravit si pe exterior. Pomelnicul, scris in zidul proscomidiarului, mentioneaza mai multe nume, posibili ctitoti si vietuitori, dar cert este ca locul de la Jgheaburi nu era pustiu, ci locuit de un sihastru, continuator al cine stie carei traditii pustnicesti. Schitul a fost inzestrat de ctitorii sai cu intinderi mari de teren, pierdute la secularizarea averilor manastiresti din anul 1864, iar in jurul bisericii au existat si cladiri anexe care, neingrijite, s-au daramat.

Aici se pare ca a existat cea mai veche bolnita de pe teritoriul tinutului valcean, datorita faptului ca in zona schitului exsita un izvor sulfuros, captat din cele mai vechi timpuri, care se bucura de mare afluenta la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii. Ulterior, schitul a fost restaurat in anul 1940 si in anul 1970, iar biserica monument istoric a fost restaurata dupa anul 1990.

Actuala bisericuta de zid a fost construita din piatra si caramida, are forma de nava, dar, la dimensiunile sale, este lipsita de turla. Spatiul interior este impartit clasic in altar, naos si pronaos, prevazut la exterior si cu un pridvor deschis, sustinut de sase stalpi grosi din zid. Naosul este despartit de pronaos printr-un zid suficient de gros, care nu permite decat o deschizatura de latimea unui om, asemanator bisericutei de la schitul Bradu. Peretii exteriori grosi contribuie in mod inevitabil la crearea unui spatiu interior cat se poate de minimal, dar marcat de o intimitate aparte, un loc unde sfintii si ingerii de pe pereti ne pazesc pastrand tacerea unui loc sfant.

Catapeteasma este tot din zidarie si face corp comun cu peretii laterali ai bisericii, asemeni si pictura interioara imbraca toata suprafata peretilor interiori, continuandu-se parca in mod firesc scenele religioase ce decurg una dintr-alta. Pictura este in fresca, in stil bizantin, fiind executata de Ilie Zugravul din Teius si Constantin Zugravul din Zmeurat. Astfel, biserica actuala a fost terminata in 1826, iar pictura in 1828, an ce se pastreaza pe fatada de est prin semnatura zugravului "Ilie zugrav ot Teius".

In exterior, peretii bisericii sunt inconjurati de un brau median cu o cromatica deosebita, deasupra braului gasindu-se, imediat sub streasina, firide cu imagini pictate de sfinti.

Ferestrele, desi putine, sunt destul de mici, cu ancadramente deosebite, atat din piatra, cat si un chenar exterior pictat in nuante de rosu. Pozitia ferestrelor marcheaza pe fatade zona corespunzatoare pronaosului si a naosului, creand o corespondenta intre spatiul interior si cel exterior.

Cladirile din jurul schitului au fost construite in anii 1932, 1963-1968, cu daniile stranse de la crestinii din satele dimpre­jur si cu contributia episcopiei locului. Cladirea mare pentru chilii si staretie este amplasata pe un teren mai inalt, la circa 50 de metri nord-vest de biserica, astfel ca intregul ansamblu se desfasoara pe mai multe trepte, functie de pozitia in teren a fiecarui corp de constructie.

In imediata vecinatate a bisericii se gaseste o veche casa batraneasca, probabil cel mai vechi corp de chilii, aici locuind in prezent parintele duhovnic al manastirii.

Arhitectura constructiilor este de o simplitate covarsitoare si impresioneaza mai ales prin modestia si minimalismul sau, dovada a faptului ca omul pe acest pamant nu are nevoie de marile palate pt. a-si gasi calea, ci ii este suficienta o micuta chilioara undeva cat mai in sanul naturii.

PS: Informatiile de natura tehnica (istoric, descriere arhitecturala etc) au fost preluate si adaptate de pe site-urile Crestin Ortodox si de pe site-ul Arhiepiscopiei Ramnicului.